Fabricarea cauciucului

            Cauciucul se folosește de peste 1000 de ani, dar puțini oameni cunosc procesul de fabricare al acestuia. În vechime, cauciucul venea din surse naturale; acum se poate face și artificial, în fabrici specializate.

            Așadar, există două tipuri de cauciuc: cauciuc natural (latex – produs de plante) și sintetic.

            Cauciucul natural este făcut dintr-o substanță albicioasă și lăptoasă numită latex. Acesta se scurge din anumite specii de plante atunci când sunt tăiate. Chiar dacă sunt aproximativ 200 de specii care produc latexul, 99% din rezerva de cauciuc natural a lumii provine dintr-un arbore numit Hevea brasiliensis, sau arborele-de-cauciuc. Latexul lui conține o treime apă și o treime particule de cauciuc.

            Cauciucul sintetic e fabricat din petrochimicale, îndeosebi din neopren.

            Procesul de fabricare: Întâi se culege latexul din arborii-de-cauciuc. Se taie scoarța în formă de V iar cauciucul este adunat într-un recipient. Acesta se filtrează, se spală și se tratează cu un acid pentru a permite coagularea moleculelor de cauciuc. Ceea ce rezultă se presează sub formă de fâșii și e gata pentru următoarea fază de producție. Cauciucul neprocesat nu e de prea mult folos. De aceea este supus unui proces de ”masticare” – acesta e mestecat de mașinării specializate pentru a-l face mai moale, mai maleabil și mai lipicios. Peste acesta se toarnă ingrediente chimice care îi dezvoltă proprietățile. În cele din urmă, se transformă în tuburi, se vulcanizează, i se adaugă sulf și e încălzit la 140 de grade Celsius.

            Arborele-de-cauciuc: Acesta se găsește, după cum îi spune și numele, în Brazilia. De acolo s-a răspândit în Malaezia, Indonezia, Burma, Cambodgia, China și Vietnam. Germania și Statele Unite au început să fabrice cauciuc artificial în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial, întrucât rezervele de cauciuc natural provenind din țările menționate mai sus fuseseră sistate.